Diana's moments

Manchmal geht es nicht um körperliche Erschöpfung. Nicht um Schlafmangel oder um zu viel Arbeit. Es ist eine Erschöpfung der Seele – eine, die entsteht, wenn dich die Menschen um dich herum ansehen, ohne dich wirklich zu sehen. Menschen, die urteilen, ohne zu wissen. Die lachen, reden, Worte und Blicke wie Steine werfen, ohne sich darum zu kümmern, wen sie treffen. Du stehst morgens auf und trägst ein Lächeln, das längst nicht mehr deins ist. Du sagst dir, dass du zur Arbeit gehen musst, dass du stark bleiben musst, dass du dir nichts anmerken lassen darfst. Und so trägst du eine Maske. Eine Maske, die Tränen, Gedanken und Schmerzen verbirgt, die ohnehin niemand verstehen würde. Denn in dieser Welt sind alle zu beschäftigt, um die Fassade zu durchbrechen, und zu blind, um das Innere zu erkennen. Am Arbeitsplatz ist Bosheit zur Normalität geworden. Die spöttischen Bemerkungen, die abschätzigen Blicke, das Flüstern hinter dem Rücken. Niemand sagt etwas offen, aber alle urteilen. Jeder fi...

Te privesc. Nu știu nimic despre tine, dar decid deja cine ești. Îți analizează mersul, privirea, hainele, felul în care respiri. Din câteva gesturi, din două-trei cuvinte, îți construiesc un portret care nu are nicio legătură cu realitatea ta. Nu le pasă ce porți în suflet. Nu-i interesează ce lupte duci. E mai comod să creadă ceva, orice, decât să își bată capul să afle adevărul. Te judecă pentru că e mai ușor. Pentru că, în tăcerea ta, ei aud doar ce vor. În gesturile tale, văd doar ce le convine. Nu se gândesc că poate ești obosit(ă), că poate în spatele zâmbetului tău frânt se ascund nopți nedormite sau răni pe care nu le-ai spus nimănui. Nu. Preferă să îți pună o etichetă. Să te închidă într-o cutie mică, ca să se simtă ei mai mari. Te vorbesc. Te răstălmăcesc. Îți iau fărâme din viață, le distorsionează și le rostogolesc prin guri care nu te-ar sprijini nici dacă te-ar vedea căzând. Uneori te atacă direct, alteori cu zâmbete false și priviri care taie pe dinăuntru. Nu pentru că ...